Superbia (cea de-a 7ea victima)

Nu curiozitatea m-a adus aici, desi recunosc ca in sinea mea eram al dracului de curios, dar nu curiozitatea m-a adus aici, ci am venit aici de buna voie – mai mult mort decat viu. Ultima mea victima, inca zace inconstienta pe peretele din spatele meu – oare cine m-a pus sa o aduc cand ea este regina deziluziei si a minciunii; calea asta are si ea surprizele ei. Si cand te gandesti ca acum 1 deceniu unul din aliatii mei s-a lasat in voia sortii si a ajuns intr-un cavou cu mult mai mic decat orice loc in care ai putea sa-ti petreci noptile si zilele – ce idiot! si asta i-am si spus atunci, esti un idiot fiindca nu ai cerut un loc mai spatios – esti un bou teribil si acum imi ceri mie ajutorul cand stii clar ca sunt un novice si mi-e greu sa te ajut. De ce n-ai vrut sa vii aici langa mine, nu stiu …

Un gand ma strabte ca o flash de lanterna: daca ma vede cineva si afla ca sunt un intrus ?! … si daca nu-l ajut o sa ma chinuie si mai tare constiinta fiindca 10 ani de suferinta este suficient. Insa mai bine ma decid maine.

Atunci am auzit un ras ca de hiena in spatele meu … sar ca ars din scaun si vad ca s-a trezit uitandu-se la mine cu ochii aia diabolici si zefelmitori: “Oare crezi ca ai sa scapi ascunzandu-te aici ? cand or sa vada ca nu m-am intors vor sti ca m-ai rapus; si atunci o sa vina EA, cea caruia nu-i poti rezista nici tu – tu suflet prost a carui arma rugineste pe zi ce trece, nu stii ca nu poti sa te lupti cu noi, chiar crezi ca daca ai rapus 6 din surorile mele o sa scapi de noi, cand o avem pe EA ? tu nu stii ca nimeni nu scapa ?”

Acum era momentul – fiindca mai devreme cand am prins-o n-am reusit sa o ucid, din mila si nesabuinta …