Urmarirea francmasonilor in ani ‘80 (cap.1)

Activitatea de represiune impotriva francmasonilor a organelor Sigurantei si, ulterior, ale Securitatii, nu a fost declansata imediat dupa preluarea puterii de regimul comunist. Justificarea oficiala, data ulterior de Securitate, fata de actiunile francmasoneriei este legata de revenirea, dupa 1944, in functia de Inspector General la Siguranta a lui Romulus Voinescu, el insusi francmason. Situatia  nu a cunoscut o schimbare semnificativa, din acest punct de vedere, nici dupa infiintarea, in 1948, a Securitatii Poporului. Aceasta s-ar fi datorat faptului ca organele Securitatii au preluat aceasta problema fara a dispune de niciun informator – sau, cel putin, aceasta era justificarea oficiala in 1956. Totul s-a schimbat incepand cu anul 1949, cand a fost retinut grupul Stanciulescu – Tomescu si cu arestarea, in 1951-1953 a intregii conduceri a francmasoneriei romane, in frunte cu Constantin Bellu. Cu aceasta ocazie a fost confiscata si o parte a arhivei lojilor din Romania si s-a reusit inspaimantarea tuturor francmasonilor din tara, ramasi inca in libertate, intr-o masura suficienta incat sa nu mai reia activitatile “masonice”. Cu toate acestea, aflandu-se din unele surse, ca unii din masonii ramasi liberi din Bucuresti si din provincie mai aveau inca intalniri ocazionale sau de prietenie, in cursul carora discuta si comenteaza evenimente politice interne si internationale, in favoarea tarilor capitaliste, Directia a III-a a Securitatii hotareste la 1.oct.1956, deschiderea unui dosar de evidenta in problema francmasoneriei, pentru luarea in evidenta a elementelor francmasonice mai principale si a fi lucrate informativ in vederea stabilirii activitatii ce eventual o desfasoara.

Dosarul de evidenta in problema a fost mentinut deschis pana in anul 1975, desi sediul sau este mutat ulterior de la Directia a III-a (din 1967 – Directia I) la Securitatea Municipiului Bucuresti. In perioada 1960-1975, in urma activitatii oraganelor de Securitate in aceasta problema, au fost indentificati si verificati peste 500 fosti francmasoni, obtinandu-se si informatii privind unele incercari din exterior de reluare a activitatii francmasonilor in R.S. Romania, existenta unor grupari restranse de asemenea elemente si preocupari izolate de a se restabili legaturi cu cercuri ale emigratiei reactionare din Occident si de a organiza ajutorul francmasonic in Romania. Cu toate acestea, interesul Securitatii pentru aceasta problema continua sa se mentina scazut, motiv pentru care, in 1975, capitanul Petre Ionescu, din cadrul Securitatii Municipiului Bucuresti, propune – si i se aproba – inchiderea dosarului privind “elementele dusmanoase din randul fostei francmasonerii romane“, aducand urmatoarele argunemente: “Analizand situatia operativa din problema, se constata ca majoritatea elementelor au decedat, iar cele ramase in viata, datorita varstei inaintate, nu mai prezinta pericol potential. In prezent, in evidentele noastre, se afla un numar de 3 elemente din aceasta categorie, fiind si fost condamnate pentru infractiuni contra securitatii statului, urmarirea lor continuandu-se in cadrul problemei 891 – fostii condamnati fara nuanta politica. Mentionam, de asemenea, ca nici in cadrul Directiei I nu exista un asemenea dosar de problema.” (Am uitat sa mentionez ca tot ceea ce este scris italic – inclinat, sunt cuvinte reproduse exact din dosarele securitatii, dosare care se gasesc in Arhiva Securitatii, fiind “chipurile” la indemana oricui sa le studieze)

Cu toate ca s-a efectuat cu aprobarea conducerii Securitatii, inchiderea dosarului de problema a fost indelung criticata ulterior, cand s-a hotarat redeschiderea sa sub numele de cod: “Oculta”

“Datorita desfiintarii acestei probleme de munca, in acest domeniu nu s-au mai intreprins masuri organizate de cunoastere si prevenire si, drept consecinta, nu se cunoaste situatia prezenta a fostilor francmasoni din tara si din strainatate, in special a celor care au fost condamnati pentru activitate ostila, precum si a descendentilor acestora [...] si nu a existat o preocupare temeinica pentru depistarea emisarilor francmasoneriei si a canalelor de legatura [...]. Ca urmare, aparatul de securitate, nefiind instruit si orientat cu privire la aceastea problema, nu cunoaste formele si metodele specifice ale actiunilor ostile desfasurate de francmasonerie si [...] nu este in masura sa sesizeze particularitatile activitatii de nuanta masonica a elementelor din baza de lucru suspecte sau sa identifice persoanele racolate de organizatie.”

1981 – Francmasoneria denigra regimul politic

Incepand cu anul 1981, francmasoneria redevine brusc o problema de mare importanta pe agenda Securitatii. Motivatiile acestei bruste schimbari de atitudine se refereau mai ales la activitatea francmasoneriei din exterior. Se citeaza, in acest sens, actiunile Supremului Consiliu pentru Romania, care denigra regimul poilitic din Romania si facea apel la “redesteptarea lojilor francmasonice romanesti”, vizitele in Romania ale unor masoni din strainatate, suspectati a fi in slujba unor servicii de spionaj occidentale, dintre care unii ar fi proferat diferite amenintari la adresa autoritatilor romane – precum cea de a se folosi de relatiile lor masonice pentru a distruge turismul romanesc. Exemplu vizau membrii vechi: Panait Stanescu, Bellu, Vasile Florescu, Marcel Schapira, aflat la Paris. Toate acestea nu par, insa, justificari suficient de credibile ale interesului acordat francmasoneriei din anul 1981. Supremul Consiliu pentru Romania, se infintase inca din 1969, legaturi ale intelectualilor romani cu persoane banuite de apartenenta la Francmasoneria din occident (bine ca nu era din Orient) erau semnalate de multa vreme, dupa cum vizitele unor masoni straini in Romania se produsesera si anterior. Cel mai probabil, toate acestea nu reprezinta decat justificari ulterioare ale unei hotarari luate din cu totul alte motive. In ceea ce priveste adevaratul motiv al reconsiderarii problemei Francmasoneriei, documentele nu ofera date suplimentare, dar este de remarcat coincidenta acestei schimbari de atitudine a conducerii Securitatii cu scandalul lojei masonice italiene “Propaganda Due” care a izbucnit in 1981, afectand intreaga clasa politica din Italia si care a beneficiat de atentia mass-media din intreaga lume. In rapoartele Securitatii apar referiri la acest scandal, extrase din presa italiana, reproduceri ale declaratiilor unor oficiali italieni – precum cele ale lui Aldo Bozi, presedintele Partidului Liberal Italian, membru al Comisiei de ancheta a Parlamentului italian in cazul lojei “P2″ care afirma ca, in Romania, s-ar gasi membri ai lojei amintite.

Este de remarcat de asemenea, faptul ca prima unitate care arata un interes deosebit francmasoneriei dupa inchiderea dosarului de problema in 1975, este Centrul de Informatii Externe (U.M. 0544), care preia multe din informatiile presei occidentale referitoare la masonerie si cauta sa prezinte practicile lojei “P2″ ca fiind generalizate in cadrul Francmasoneriei. Toate acestea nu reprezinta, insa, decat o ipoteza, care nu este confirmata si nici infirmata de documente studiate. Oricum, pentru conducerea Securitatii, mai important decat sa arate ca isi stabilea propria agenda in functie speculatiile presei occidentale, era faptul ca astfel redescoperea un vechi “dusman”, in sema caruia putea pune toate actiunile indreptate impotriva regimului pe care il apara ba chiar, cu putin efort, toate neajunsurile care apareau in diverse sectoare de activitate din Romania. La inceput, problema a cazut in sarcina U.M. 0544, dar, ulterior, ea a revenit compartimentelor care se ocupau de problemele interne (in special contraspionajul). Directia I propune deschiderea dosarului, castig de cauza avand Directia a III-a (Contraspionaj), care va aduce ca drept argument pentru aceasta solutie, intre altele, faptul ca francmasoneria – citez: “Ar fi o organizatie cu caracter international, structurata pe principii si reguli de conspirativitate severa, similare activitatii serviciilor de spionaj” In iulie.1984 dosarul era deschis in toate inspectoratele judetene ale Securitatii din tara.

Dupa stabilirea sediului problemei, s-a procedat la impartirea sarcinilor fiecarei unitati implicate in aceasta activitate, dar si a obiectivelor comune. Sarcinile comune tuturor unitatilor Securitatii in problema “Oculta” erau:  *** Lucrarea in mod calificat a persoanelor din tara si suspectate de desfasurarea unei activitati francmasonice sau de intretinerea de legaturi cu organizatiile francmasonice din strainatate, pentru prevenirea si neutralizarea oricarei forme de activitate ostila pe aceasta linie. *** Intensificarea supravegherii cetatenilor straini care veneau in Romania, suspect a fi emisari sau ca ar avea preocupari de nuanta francmasonica. *** Controlarea informativa a cetatenilor straini aflati la studiu in Romania, in vederea depistarii eventualilor masoni in randul acestora. *** Identificarea si urmarirea informativa a persoanleor cu preocupari pe linia teosofiei, esoterismului, astrologiei si a altor tendinte filosofice oculte. *** Selectionarea surselor cu posibilitati pe langa elementele suspecte de activitate francmasonica, completarea retelei informative cu noi surse utile si reevaluarea fostilor informatori, in vederea selectionarii celor care putea fi utilizati in continuare. *** Asigurarea unei instruiri adecvate a cadrelor si a informatorilor implicati in problema. Pentru indeplinirea acestor sarcini …. in cap.2