Nesimtirea Romaneasca – Interviu cu R.P.

Ar trebui stimulată preocuparea tinerilor pentru istoria recentă doarece există riscul apariţiei unei noi replici a lui Nicolae Ceauşescu. „Nesimţirea asumată”, cea care tinde să devină normă, este adevăratul pericol pentru societatea românească, aceasta extinzându-se cu rapiditate prin intermediul televiziunii. Agresivitatea verbală şi fizică, muzica dată la maximum, impertinenţa funcţionarilor de la ghişeele diferitelor instituţii, ambalajele aruncate pe stradă – iată doar câteva dintre numeroasele forme ale nesimţirii ce se manifestă în jurul nostru.

***I: Are naţionalitate nesimţirea?

E păcătos şi păgubos să crezi că nesimţirea are paşaport de România. Atât cât m-am plimbat prin Europa am văzut formele nesimţirii şi în ţări despre care ai fi crezut că sunt izolate şi sunt nişte tancuri aseptice în care nu a intrat nimic. A intrat şi acolo. Diferenţa mare este că, la noi, nesimţirea începe să devină normă.

***I: Nu a devenit deja regulă?

La ei este excepţie, este caz izolat, pentru că pădure fără uscături nu există. Aici, însă, nesimţirea tinde să devină invazivă, acaparatoare şi prin asta vătămătoare pentru omul normal, pentru omul nesmintit. Am făcut diferenţa între nesimţirea involuntară şi nesimţirea asumată. Mie mi se pare că există aceste două aspecte.

Există nesimţitul care nu ştie pentru că nu s-a intruit, pentru că nu a avut timp să se instruiască, pentru că nu a crezut în formele de instrucţie disponibile, şi care nu ştie că nu e bine să arunci ambalaje pe stradă, să râgâi în lift. Ori nu i-a spus nimeni, ori nu a ştiut cum să-i spună. Este un om reformabil. Poate fi reparat!

Mie forma păcătoasă mi se pare nesimţirea asumată. Este nesimţirea celui care vrea să dizolve tabuuri, vrea să calce în picioare normele, să fie frondeur, vrea să-şi exprime protestul împotriva corsetelor de toate tipurile, împotriva obiceiurilor, deprinderilor. Este omul care sfidează cu program, este omul care ştie că nu e frumos să arunci ţigara pe geamul maşinii, dar o face de-al naibii.

***I: Are o problemă cu el însuşi sau cu ceilalţi?

Are o problemă de ego, cred eu, fără să fiu priceput în psihologie. Este un om care se autodilată, care se iubeşte foarte mult pe sine şi care, iubindu-se pe sine, îi dispreţuieşte pe ceilalţi. Este un om care se pune în prim-plan tot timpul, se pune în fason – cum se zice –, şi care şi-a făcut un program de viaţă din detabuizări, din demolări, din şubrezirea unor lucruri pe care noi le ştim ca fiind cuviincioase. Are un stil vociferant, face balet public prin care vrea să atragă atenţia asupra lui. (Text cules dintr-un interviu cu Radu Paraschivescu facut de Ziarul “Adevarul” din 05.iunie.2009)