I’ll never fall in love again.

“Ma auzi insa nu asculti. Dar asta nu conteaza fiindca te iubesc, si cu cat trece timpul imi dau seama ca tu nu intelegi sentimentul asta. Esti incapabil sa accepti ceea ce vreau sa-ti daruiesc, fiindca viata ta e complicata si tu nu stii cum sa scapi din ea. Dar poate ca sinceritatea interioara vine rar si mai ales atunci cand suferi, iar tu nu esti gata sa faci pasul asta … si pari un om care n-a suferit niciodata. Esti un tanar razvratit care nu intelege ca dragostea inseamna ceva mai mult, atunci cand o daruiesti. Legamantul meu sufletesc fata de tine este de neclintit, si indiferent cat timp va trece, te voi iubii toata viata mea si vei ramane in sufletul meu pentru totdeauna.”

Astea au fost ultimele ei cuvinte. Parca era ieri cand s-a intamplat. Un ieri lung cat 15 ani. Si desi timpul a trecut, si eu m-am schimbat, am pierdut un singur sentiment: Dragostea nebuna de 20 de ani. Sunt incapabil sa mai simt asta inca o data. Macar pentru o clipa. Insa nu regret nimic, sa nu intelegi asta, la 20 de ani sentimentele sunt mari, ceva mai tarziu – ele devin puternice.