Mormonii si Biserica lor (ne)Crestina
Ma gandesc serios la o intrebare, si dincolo de controverse aceasta este esentila pentru mine: Conteaza religia sau conteaza rezultatul drumului spiritual pe care l-ai ales ? Fiindca ideea ar fi simpla: toti il descoperim pe D-zeu intr-un fel sau altul. Ca esti crestin: ortodox, catolic,protestant sau musulman, budist, taotist sau hindusit etc … nu conteaza apartenenta, dar conteaza enorm ca invatatura sa fie adevarata si sa te duca catre lumina.
M-am intalnit intamplator aseara cu patru adepti ai mormonismului (3 americani si o romanca) si in discutia noastra despre ce vor ei si ce ar fi bine pentru mine, am inteles de ce au succes in misiunea lor: fiindca sunt aparent puternici in credinta lor, tineri, si indraznesc sa-si sustina cu tarie “religia”. Au fost invatati bine, si cuvintele lor sunt solide in orice conversatie. Biserica Mormona este o miscare spirituala pentru mine, care este foarte tanara si care s-a vrut a fi mai crestina decat toti crestinii la un loc, fiindca un anume Joseph Smith Jr. a avut o revelatie prin 1820, Jo Smith care mai tarziu, prin 1844, a fost omorat de o gloata nebuna fiindca probabil i-a scos din sarite cu revelatia lui.
Curios este ca mormonii se vor crestini, dar toata invatatura lor este total opusa crestinismului, dar ei folosesc termenii crestini fiindca vor sa se exprime mai bine, ca n-au alti termeni disponibili, cu siguranta strategia este una roditoare. Ideea ca D-zeu este om, si el are un tata si un bunic … ma face sa ma gandesc ca este foarte limitata aceasta miscare spirituala. Oricum nu conteaza, pana la urma daca un tanar roman se simte mai bine ca mormon, atunci sa fie sanatos, asta e calea lui – dar e departe de orice adevar (spiritual si istoric). In plus, este promovat politeismul in mormonism, ca D-zeu reprezinta o entitate, Isus Hristos este alt D-zeu, am aflat mai nou ca si Joseph Smith este considerat un D-zeu pentru mormoni, impreuna cu toti cei care i-au urmat la conducere (apropo conducatorii D-zei care guverneaza Biserica Mormona sunt numiti Presedinti, iar consiliul de conducere sunt numiti Cei 12 Apostoli.
Ce este incredibil este ca in spatele acestei asa-zise religii se afla un imens impreriu financiar, cu peste 7,5 milioane de adepti in intreaga lume, cu resurese imense in miscarea lor agresiva de a convinge. Unicitatea mormonismului consta in faptul ca este prima tentativa reusita, de a prezenta paganismul drept crestinism. Baza credintei mormone sta in faptul ca toti putem devenii Dumnezeu prin munca si perseverenta, asa cum D-zeu la randul lui a reusit asta tot prin aceleasi mijloace. Vi se pare ceva crestin in asta ?
Din punctul meu de vedere, Biserica Mormona este un castel de nisip, il darmati doar cu inteligenta. Eu zic sa fiti un pic atenti, voi cei tineri fiindca nu vreti sa fiti parte dintr-o tehnica de spalare a creierului! Dar fiecare cu drumul lui! Succes.

decembrie 12, 2011 la 21:15
Religia in sine e un castel de nisip.
decembrie 13, 2011 la 16:05
Religia este o cale spirituala catre adevar. Religia ca si metafizica, presupune un anumit nivel de cunoastere, de intelegere, de emaptie in special. Unele lucruri nu sunt pentru toti, fara sa te simtiti jignit. Unii suntem mai educati, altii mai pragmatici, altii mai diletanti sau semi-docti, depinde din ce unghi privesti
sau esti privit.
decembrie 13, 2011 la 17:50
Raspunsul tau il intareste pe al meu pentru ca daca nu indeplinesti conditiile foarte bine enumerate de tine ( si foarte multi nu o fac), religia devine un castel de nisip. O credinta fara fundament.
De aceea se spune despre religie si ca este o superstitie. In realitate ea nu este deloc dar devine una atunci cand este aplicata de catre cineva incapabil de cunoastere, empatie si intelegere. Religia, pentru un sihastru nu este superstitie dar pentru un unul care-si freaca cardul bancar de moaste, este. Si pentru cel din urma, religia este un castel de nisip…
decembrie 20, 2011 la 14:38
Nasol daca tie ti se par niste transpuneri afective, cum ar fi empatia, ca sunt conditii (cu sensul de obligatii, cum ai sugerat). O credinta fara fundament este credinta in banii si conturi bancare, sau in pragmatismul sigurantei de maine, fiindca azi ai bani, maine nu-i mai ai … Dar tu, ca sa nu fim tendentiosi, tu unde te gasesti stimabile ?! Ai o viata spirituala sau te deranjeaza mancarimea degetelor cauzate de frecarea cardului de moaste ?
decembrie 23, 2011 la 18:03
Sau ma pis pe amandoua, stimabile!
ianuarie 6, 2012 la 13:26
Un an nou cat mai bun iti doresc!
ianuarie 10, 2012 la 11:47
Merci, la fel!