Lemn Sfant

În vaile Ierusalimului, la unul,
Paios de raze, pamântiu la piele:
Un spic de-argint, în stânga lui, Craciunul,
Rusalii ard în dreapta-i cu inele.

Din tenebrele abisului catre lumina.

Noi suntem umbre ale propriei intruchipari - niciodata la fel, mereu aceasi. Lacrimile noastre sunt necunoscute pentru multi, si imparatasite de putini. Greu imi este drumul cand sub ploaie ma lasi fara deziluzii - fiindca tu stii care-mi sunt limitele si niciodata nu te-ai incumetat sa vorbesti cu mine cu sufeltsora ci ai vorbit cu mine mereu ca sufletprieten …

4 Secunde, 5 Simturi, 3 Zambete

Fara tine sunt un nimeni, o bucata de piatra care zambeste unui zid. Te visez fericita si ma roade ca insuficienta mi-a dat doar cinci simturi cu care pot sa-ti arat ca “te iubesc”, desi niciodata nu te-ai plans ca as fi incomplet, eu ma simt gol atunci cand toate luminile s-au stins. Am invins timpul atunci cand am intrat aici, fiindca in locul asta rece si gol

Umbra Vantului

Sunt intr-o camera plina de carti, cred ca sunt peste 200 - toate sunt ale mele (adica in posesia mea) si nici una nu-mi apartine. De ce spun asta ?! Fiindca fiecare carte are propriul suflet si propria karma, d’asta consider ca nu poti cu adevarat sa fii stapanul unei carti - asa cum altii inaintea ta nu au avut decat posesia, la fel si tu, te vei bucura doar de acest drept …